Microregiunea „GAL Suceviţa-Putna” este situată în partea central-nordică a judeţului Suceava, acoperind o suprafaţă de 1.026,93 km2 cu o populaţie de 60.150 locuitori, şi curpinde 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Suceava: Arbore, Brodina, Burla, Cacica, Horodnic de Jos, Horodnic de Sus, Iaslovăţ, Mănăstirea Humorului, Marginea, Poieni Solca, Putna, Straja, Suceviţa, Ulma, Volovăţ şi oraş Solca. Microregiunea s-a format prin asocierea a 80 parteneri reprezentanţi ai administraţiilor publice locale, întreprinzătorilor privaţi şi ai societăţii civile.
Din punctul de vedere al cadrului natural, Microregiunea Suceviţa-Putna cuprinde într-o proporţie echilibrată suprafaţă de munte şi suprafaţă de podiş. Armonia şi frumuseţea peisagistică, prin marea varietate şi bogăţie a formelor de relief: munţi, depresiuni intramontane, culuoare întinse, dealuri molcome, podişuri, câmpii, văi, terase, lunci, prin diversitatea şi proporţionalitatea reţelei hidrografice a tipologiei solurilor şi a mozaicului geologic, prin resursele şi bogăţiile naturale, prin tezaurul forestier, prin floră şi faună, judeţul Suceava este el însuşi o excelentă sinteză a dărniciei şi mirificului spaţiu românesc. Pe teritoriul microregiunii există Situl Natura 2000 ROSPA 0089 “Obcina Feredeului” cuprinzând două comune din microregiunea Sucevita Putna, respectiv comuna Brodina (41%) şi Ulma (81%).
Aurul verde, pădurile, ocupă peste 52% din suprafaţa microregiunii, constituindu-se în cel mai întins şi bogat fond forestier al ţării, şi ocupând o pondere de 7% din întregul potenţial silvic al României. Cele mai răspândite specii sunt molidul, bradul şi fagul. Pădurile găzduiesc o faună bogată, remarcându-se îndeosebi cerbul carpatin, ursul brun, mistreţul şi cocoşul de munte. Pe teritoriul administrativ al comunei Suceviţa există fondul cinegetic “Codrii Voivodesei” cu o suprafaţă de 102ha, fiind o arie naturală de importanţă naţională.
Microregiunea Suceviţa-Putna se constituie într-o străveche şi densă vatră de civilizaţie şi cultură românească. Microregiunea este încărcată de istorie şi legende. Din partea de nord şi până în partea de est aproape fiecare comună are câte un edificiu de patrimoniu: mănăstire, biserică, clădiri memoriale. Frescele exterioare ale bisericilor Humor (roşul de Humor), Arbore (verdele de Arbore), Suceviţa (verde-roşu de Suceviţa), bogatele muzee de artă medievală, frumuseţea peisajului şi a creaţiei artistice populare au dus la înscrierea acestor mănăstiri în catalogul UNESCO-Mari monumente ale lumii. Biserica cea veche din Putna este cea mai bătrână şi singura biserică de lemn medievală, cunoscută până în prezent, păstrată pe teritoriul României. Vechimea exceptională şi planul arhaic al acesteia îi conferă o valoare inestimabilă pentru arhitectura medievală din ţara noastră şi dincolo de graniţele ei. De asemenea, în comuna Putna se află vestita Mănăstire Putna, supranumită de poetul Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”, şi Chilia lui Daniil Sihastrul. Reprezentative pentru istoria şi cultura microregiunii sunt şi biserica romano-catolică din Cacica, salina din Cacica şi ceramica neagră de Marginea.
Meleagurile Microregiunii Suceviţa-Putna s-au înscris pregnant în istoria românilor prin rolul decisiv pe care l-au avut înaintaşii de aici la începuturile Evului Mediu în înfiinţarea şi afirmarea primelor târguri şi formaţiuni politice prestatale, în organizarea şi finalizarea luptei împotriva stăpânirii tătarilor şi ungurilor, dar mai ales în înghegarea, dezvoltarea şi consolidarea statului feudal românesc de la răsărit de Carpaţi.